Imprimati  

OverTime and UnderLiving (sau manifest pentru abolirea eroicei ipocrizii a workaholismului eficace)

11 June, 2013 02:49
razvan
> Article by: Razvan Ogircin
 

 

Habar n-am dac-o fi flagelul principal al deceniului. Stiu sigur ca este unul dintre cele mai insidioase. Vad simptomatologia aproape zilnic intr-o gramada de organizatii. La inceput am fost doar speriat. Acum am mai imbatranit si sunt terifiat de-a dreptul. Si de-a stangul, daca ma gandesc bine. Bat in lemn, scuip in san, sunt la un pas de contractarea masiva a Adevaratei Asociatii A Adevaratelor Urmase Ale Mamei Omida, pentru descantec, rupere de farmece si izbavire. M-am gandit sa-i dau un nume, sa fie mai simplu. I-as spune " N.A.I." (si e bine sa n-o ai)- "Nauceala Acuta Incrancenata" sau "S.H.I.T." – "Sminteala Horror Intens Traumatizanta" - caracterizata prin "suspendarea temporara (sper eu) a oricaror actiuni cerebrale dedicate farmecului vietii in general". Pericolul sta in cronicizarea maladiei. Iar eu cred ca vad deja cazuri iremediabil naufragiate. E timpul vaccinului si al profilaxiei. Cat s-o mai putea. De s-o mai putea.

Oare sa fie vreun sarcastic accident faptul ca importatul cuvant "Workaholism", contine in corpul sau, sugestivul termen "holism"? Ironie morfologica? Daca ar fi o melodie, s-ar fredona "dimineata ne-om loga / pana noaptea s-o lasa / in birouri om …presta". Stiti exact despre ce vorbesc. Multi dintre voi-noi. Despre traditionala si ne-homo-sapiens-a zi de birou de 10-12 ore a amploaiatului roman, in general corporatist (dar nu numai) de regula de-mijloc-manager sau de-mijloc-catre-mai-inalt-manager.

OK, sa descriu evolutia maladiei. In calitate de uneori-pacient / alteori-terapeut de serviciu. La inceput, intr-o stare de relativa sanatate mentala , omul amploaiat s-ar ridica din jiltzul job-ului sau pe la 5- 5.30 (PM !!!!), ok 6, na hai sa zicem 6 si 20, bine? si ar avansa rectiliniu-uniform in directia usii companiei (cea pe care se iese). In mediile contaminate insa, se instaleaza foarte rapid primele simptome, apoi boala se agraveaza galopant, traversand urmatoarele stadii (in paranteza sunt citate culese de la pacienti grav-afectati).

Stadiul 0: faza pre-clinica - citat "as pleca, dar stau sa demonstrez (sa vada astia ca-s dedicat, implicat, motivat, entuziasmat,….at,….at)"

Stadiul 1: "as pleca – dar nu prea ma mai lasa astia, s-au obisnuit cu mine pe aici (iaca, imi baga sedinte "autlucuite" de la 6-7 PM, rapoarte urgente de facut pe inserat, emailuri la ceas de vecernie, "fidbecuri" la ceas de amurg, excel-uri sau "teleconf"-uri la lumina lunii, s.a.m.d)

Stadiul 2: semne clare de confuzie - "cred ca as pleca, dar am inceput sa ma obisnuiesc! (Pai, nu asa fac toti? Nu asa te remarca astia p-aici? Nu asa promovezi? Nu asta-i….CARIERA?)"

Stadiul 3: cronicizare avansata, forma maligna – "Nu as mai pleca, aici e rostul meu, aici e viata mea si gata! (Pai nu asa e normal sa fie? Nu asa e peste tot? Cum altfel ar putea fi?")

Stadiul 4: letal - "Sa plec? Eu? Unde sa plec? De ce sa plec? Ca sa..…ce? Nu plec dom’le niciunde!"

Stadiul 5: contagios si genocidal (aici, ca urmare a parcurgerii constiincioase a stadiilor 0-4 te facura astia sef deja): "Ba’ subordonatilor, voi unde plecati, dom’le? La ora asta?"

...The end.

Tratament intensiv (si utopic, cred): politici HR de avangarda, menite sa destabilizeze si nauceasca toata populatia viral-bacteriana a maladiei! De tipul:

  • Cetateanul angajat care nu a parcurs mai mult de 90 de pagini de lectura obligatorie in ultimele 3 luni (altceva decat documentatie "i-ar-pi"), va fi consemnat disciplinar intr-o biblioteca, in timpul programului de lucru, cu extemporale periodice din lectura parcursa.
  • Angajatul-parinte care lipseste de la doua sedinte cu parintii si de la trei serbari ale copiilor pierde scurt bonusul de performanta anual.
  • Personalul care in ultimele 6 luni nu a reusit sa frecventeze: minim 12 dupa-amiezi linistite in familie –si/sau- minim 2 concerte de suflet –si/sau- minim 2 piese de teatru –si/sau- minim 1 (una) excursie in aer liber –si/sau- minim 4 sezatori cu "prieteni-vechi-de-o-viata-pe-care-nu-i-am-vazt-de-2-ani" –si/sau- minim 10 sesiuni intensiv- sportive-si/ sau….mai zic?....va fi exclus (cu huiduieli) din populatia "high potentials" a companiei, fara sanse de avansare rapida.
  • Angajatilor care privesc zilnic apusul soarelui prin fereastra companiei, li se interzice dreptul de a intra in posesia unui certificat de casatorie sau accesul intr-o maternitate in calitate de beneficiar. La ce le-ar folosi?
  • Angajatilor care emit mail-uri dupa ora 21, in weekend, noaptea, in cascada, in transa, etc. li se confisca tehnica de calcul din dotare si vor purta 6 luni un tricou cu inscriptia "imi cer scuze, oameni buni, imi cer mii de scuze!"

………

Sa continuam cu manualul de noi proceduri? Sunt sigur ca veti gasi altele si mai eficiente!

Ok, sa admitem, exista niste exceptii (cu simptome asemanatoare dar consecinte benefice…o vreme), citez :

-          "Trag tare o perioada ca vreau sa invat" – bingo! Admitem.

-          "Sting becul in firma ca imi place muuult ce fac acum, e pasionant"- merge …un timp.

-     "E un proiect important, e o situatie de criza, e o perioada de varf, e doar inchiderea de luna, e doar saptamana-luna asta, etc, etc" – in limite rezonabile, cumparam si asta.

In rest, cred ca e bine sa mai dam odata de podea cu toate miturile tembele ale inceputului de mileniu mioritic-workaholist:

  1. NU, oamenii care lucreaza mai mult NU lucreaza mai bine! Cu mintea imbacsita de dead-line-uri, cu sinapsele macelarite de stress, cu tensiunea arteriala in tavan, fara sa-ti reincarci sistematic si consistent bateriile sufletesti si spirituale, NU vei fi in nici un caz vreun monument sublim al eficacitatii.
  2. NU, oamenii care insereaza (innopteaza?) in companie nu fac asta (neaparat) din loialitate, devotament, implicare, entuziasm, harnicie, responsabilitate ci (de foarte multe ori) dintr-o inertie toxica , din imbratisarea unui pattern comportamental pagubos, care genereaza multa saracie in scenariul unei vieti cu adevarat implinite, goliciune sufleteasca, criza de identitate, deficit de armonie, respiratie grea, ostenita, neautentica.
  3. NU, a investi 10-12 ore pe zi doar in munca nu genereaza inovatie, prospetime, optimizari spectaculoase, strategii revolutionare, "breakthrough"-uri, ci, de cele mai multe ori letargie, frustrare, anxietate, forme fara fond, imaginatie stearpa si disfunctionalitati cronice. Si inca ceva, nu cred deloc ca sunt 12 ore dedicate doar muncii, e iluzoriu, o mare parte din intervalul asta de timp e pierdere curata de vreme, dezbateri sterile, batut apa in piua cu metoda, desfasurari politice alterante (si aberante), conflicte stupide, sedinte cronofage care mustesc de ego-masaj si redundanta, rapoarte excesive (solicitate din nevoia inferioara de control securizant), proceduri anacronice si cu mica valoare-adaugata (dar de mare travaliu), non-eficienta in forma pura. Cum zice Covey, o halca enorma de cadran 4!

Sa ne-ntelegem. Votez din toata inima pentru 8 ore de munca, fie 9 (si uneori 10) facute cu responsabilitate, pricepere, pasiune, efort, energie, perseverenta, entuziasm, dedicare. Dar viata inseamna mii de alte lucruri in afara de asta. Lucruri superbe! Pe care, daca nu le investesti in economia existentei tale, daca nu le cauti, daca nu le aduni, sufletul tau va suna a gol, ca atunci cand lovesti cu degetul o damigeana prafuita si sparta. Liderul providential al acestui inceput de mileniu este cel care isi alunga efectiv (pe la 5, as zice eu) oamenii inspre casa. Inspre viata, de fapt.

Si as mai scrie, ca-s pornit…dar…uau…e trecut de 6…sunt inca la birou…afara e soare….am taiat-o, oameni buni, in clipa asta !!

 

Inapoi

 
 

16 B Mozart Street, District 2, Bucharest, 020256, RO
P:+40 21 231 0861

Follow Us

 
© 2016 Dale Carnegie & Associates, Inc.. All Rights Reserved.
Website design and development by Americaneagle.com