Un studiu recent a scos în evidență faptul că expunerea la virusul Zika după naștere poate cauza leziuni cerebrale. Astfel, cercetătorii de la Universitatea Emory au analizat mai multe primate infectate cu virusul Zika la cinci săptămâni după naștere – o vârstă care se corelează aproximativ cu expunerea la Zika la copiii în vârstă de trei luni și a constatat că, deși maimuțele au eliminat infecția din sângele lor, au dezvoltat în schimb leziuni cerebrale și probleme de comportament. Ce-i drept, a fost prima dată când acest lucru a fost studiat într-un mod științific, controlat.
Testele de comportament au fost diferite
Vestea bună este ca maimuțele infectate nu au dezvoltat cele mai grave probleme observate la bebelușii infectați în perioada prenatală cu virusul Zika, care includ deformari ale membrelor, pierderea auzului și a vederii, precum și microcefalia. Cu toate acestea, anumite zone ale creierului, responsabile de văz, precum și de răspunsurile emoționale și comportamentale, nu s-au dezvoltat în mod normal, iar animalele au acționat ciudat în testele comportamentale comparativ cu animalele de control care nu au fost expuse patogenului.
Ce este Zika
Febra Zika este o infecţie virală cauzată de un flavivirus ARN de origine artropodică, care are drept responsabil speciile de ţânţari Aedes. Virusul neurotrop, înrudit cu denga, cu virusul febrei galbene şi cu virusul West Nile, a fost identificat prima dată în 1947 la o maimuţă rhesus din pădurile Ugandei al căror nume îl poartă, primul caz de infecţie umană datând din 1952.
Cum se transmite
În caz că nu știai, există anumite metode prin care acest virus se transmite. Mai exact, în afară de muşcătura ţânţarului – principala cauză pe care toată lumea o cunoaște, alte căi de transmitere ale virusului Zika mai sunt și transfuziile de sânge, contactul sexual neprotejat, precum şi de la mamă la făt.
Cum se manifestă
Medicii specialiști susțin că ”postnatal, anomaliile oculare sunt frecvente, incluzând maculopatie pigmentară, atrofie corioretiniană circumscrisă, anomalii de nerv optic, microcornee, microftalmie, cataractă, displazie retiniană, vascularizaţie fetală persistentă, atenuare vasculară sau nistagmus. Surditatea neurosenzorială este prezentă în diverse grade la 7,1% dintre copiii infectaţi intrauterin. De asemenea, manifestările de tip artrogripoză, deformaţii akinetice, hipo- sau hypertonia, spasticitatea, hiperreflexia, iritabilitatea severă şi convulsiile completează tabloul sindromului congenital Zika”.
Infectarea cu Zika, după naștere
Cât privește infectarea cu Zika, după naștere, aici lucrurile nu sunt încă pe deplin lămurite. Cercetătorii și clinicienii susțin că, deocamdată, nu poate fi vorba despre răspunsuri clare cu privire la posibilele efecte asupra sănătății în cazul expunerii la Zika după naștere. Motivul principal ar fi că astfel de studii necesită urmărirea și testarea atentă, pentru a determina dacă copiii au fost infectați în uter sau după naștere. În plus, mulți dintre cei infectați sunt asimptomatici, astfel încât poate fi dificil să se găsească copiii bolnavi. Medicii sunt conștienți că au existat chiar și câteva cazuri în care copiii au dobândit virusul Zika prin alăptare, dar nu au fost raportate probleme de sănătate din cauza expunerii.
